Pasi marunti

Motto: "La ce bun poetul pe vreme de seceta?...Ca sa aduca aminte ca exista ploaie." (Dan Puric)



La ce foloseste o poveste scrisa cu pasi marunti pe stradutele serpuitoare ale Sibiului? Am fost pentru cateva zile in orasul care incepand de anul trecut m-a facut sa ma pierd definitiv in frumusetea sa. Oras care m-a sedus inca din copilarie si pe care l-am pastrat in memorie cu dorinta de a-l explora la un moment dat in amanuntime.

Mi-am trezit simturile amortite de aerul din capitala, deindata ce am ajuns si am fost intampinata de ospitalitatea tipica sibienilor.
Am fost rasfatata asa cum se cuvine la Pensiunea Fortuna.

Cu un interior decorat in culori cat mai naturale, zeita Fortuna chiar a fost de partea mea, mai ales ca m-am simtit ca acasa.

Am avut din nou placerea de a savura minunatele bomboane de ciocolata belgiene, descoperite la

BUR Chocolat.

M-am lasata purtata pentru cateva ore bune de culorile asezate cu penelul pe panzele expuse la Muzeul National Brukenthal si am cuprins franturi de arta facuta cu sufletul.
Recunosc ca in Sibiu, timpul se scurge lin si poarta cu sine ganduri in ritm de poezie. Spusa din inima.

Recomandare: incercati macar o data sa vizitati acest oras cu oameni frumosi si istorie la tot pasul. Va veti indragosti instantaneu. Si este posibil, ca in ultima clipa petrecuta in oras sa afirmati precum Madonna: I want more. More visits.

Suflet romanesc

La ce va ganditi cand spuneti: "Sunt roman"?Si mai ales pe ce ton rostiti aceste cuvinte. V-ati renegat vreodata sufletul romanesc, doar pentru ca stiati ca nu puteti fi acceptati intr-un anumit cerc?Ati interpretat intr-una din calatoriile facute in Occident rolul strainului venit din orice alta tara decat Romania?Exemplele sunt numeroase in acest sens, dar ce ne determina sa facem acest lucru este invaluit intr-o continua necunoscuta foarte subiectiva. Am ajuns sa ne fie rusine de noi, de imaginea pe care o avem in strainatate. Nu vrem sa mai fim numiti "hoti", "violatori", "tarfe" si alte apelative asociate cu crima organizata. Sau "tigani". Nu, noi nu suntem asa. Dar oare de ce am renuntat sa ne promovam asa cum stim noi mai bine, in mod pozitiv? Cand am pierdut legatura cu natura si cu pamantul natal? Cand s-a creat aceasta ruptura a radacinilor cu tarana plaiului mioritic?A cui e vina?
In ratacirea aceasta a sufletului, am pierdut atatea lucruri placute si o mare parte din frumusetea acestui taram cu aer de poveste, scrisa in codrii de un verde de culoarea jadului, cu vorbe punctate de crestele inalte ale muntilor imbracati in haine de zapada, cu ape line si zone de o frumusete ravasitoare, rupte dintr-o pictura ce va dainui pentru totdeauna. Si am uitat, in fond, de noi. De ceea ce ne misca si ne freamata mintea.
Am lasat in uitare placerea de a explora colturi din natura ce se ivesc in fata ochilor nostri. Suntem romani, straini in propriul taram. Gazduiti in spatele zidurilor unei cetati pe care nu mai vrem sa o cunoastem si sa-i recunoastem meritul: este frumoasa in imperfectiunea sa.
Nu cred in "Romanica mea", cred in Romania cu povesti ascunse frumos pe drumurile serpuitoare ce asteapta sa fie luate la pas.
Cred in Romania eterna, prezenta in aer, in culorile frunzelor toamna, in cantecul ciocarliei, in taraboiul din zavoi. In schimbarea perceptiei despre aceasta atitudine legata de tara. Avem o cultura veche pe care am lasat-o prada pulberei de praf a timpului si pentru care nu avem o carpa care sa stearga toata aceasta tacere a noastra. Suntem niste bieti norocosi ghinionisti care nu stiu sa promoveze cum se cuvine bataile inimii romanesti deoarece au uitat sa simta ritmul. Si vibratiile pamantului.
Explore don't ignore - este solutia.